Știință și religie
Deși are provocările sale, relația dintre spiritualitate și știință nu este în mod inerent problematică.
Ştiinţă
Poate fi similar cu căutarea unui sens în formele pe care le vedem pe cer pentru a urmări științific emoțiile. În timp ce experiența emoțională a fiecărei persoane este unică, emoțiile transcendente pot fi considerate mai universale și sunt legate de spiritualitate.
Prin activitatea prosocială, emoțiile auto-transcendente ne leagă pe toți (Stellar et al., 2017). Prin potențialul lor prosocial, emoții precum aprecierea, compasiunea și uimirea ne leagă pe toți. Emoțiile transcendente încurajează activitățile prosociale și mențin conexiunile prosociale (Haidt, 2003).
Sentimentele auto-transcendente constau în:
Aceste sentimente au o capacitate deosebită de a aduce oamenii împreună. Ei sunt conectați la niveluri spirituale mai avansate. Întâlniri mai semnificative, pline de scop sunt realizabile atunci când emoțiile auto-transcendente sunt direcționate către alți oameni.
Emoții
Majoritatea tratamentelor psihopatologice nu conțin vechile tradiții religioase și spirituale pe care se bazează multe abordări ale psihologiei pozitive. Următoarele patru virtuți au susținut experimental intervenții: autocompasiunea, speranța, recunoștința și iertarea (Rye, Wade, Fleri și Kidwell, 2013).
Împreună, știința și spiritualitatea pot îmbunătăți viața a mai multor oameni examinând teoria psihologică care stă la baza acestor patru virtuți.
În anii 1950 a apărut pentru prima dată psihologia speranței. La acea vreme, realizarea obiectivă era accentul principal al justificării speranței. A fost dezvoltat în psihologia pozitivă pentru a descrie mai bine metoda de atingere a scopurilor.
Teoria ia în considerare căile de acțiune și de atingere a obiectivelor. O persoană care are speranță crede că poate găsi mijloace pentru a-și atinge obiectivele și va fi inspirată să facă acest lucru (Snyder et al., 1991). Potrivit acestui punct de vedere, emoțiile umane și bunăstarea sunt conduse de speranță.
În funcție de viziunea asupra lumii, intervențiile de speranță pot ajuta la identificarea rutelor pentru stabilirea unei conexiuni spirituale și creșterea bunăstării. În funcție de religia cuiva și de modul în care vede rolul divinului în mijlocul speranței, acesta va varia. În mod clar, intervențiile care respectă viziunea asupra lumii a persoanei vor fi mai bine primite și mai benefice.
Recunoștința este privită în psihologie ca un sentiment mai ridicat legat de moralitate. Potrivit literaturii științifice, recunoștința este un sentiment moral prosocial care este benefic din două motive principale:
a) Deoarece arată când o întâlnire socială este considerată pozitivă, servește ca un barometru moral.
b) Servește ca o reamintire a faptului că puterea noastră este finită (McCullough & Tsang, 2004).
Indiferent de credințele religioase ale cuiva, practicarea recunoștinței are numeroase avantaje.
Există mai multe definiții ale iertării în psihologie. Un instinct uman adaptabil care este declanșat în contexte sociale specifice este cea mai largă descriere (McCullough, 2008). Conform acestei noțiuni, a ierta pe cineva nu necesită restabilirea contactului cu acesta în viitor. Te eliberează de dorința de răzbunare.